Copiii cu istoric de traume au adesea o concentrare redusă și dificultăți de concentrare; motiv pentru care pot fi diagnosticați cu tulburare de deficit de atenție (ADD sau ADHD). Adesea, acești copii resimt un sentiment constant de pericol, sau sunt îngrijorați de ceea ce se întâmplă acasă etc.
Următoarele strategii vor diminua anxietatea și vor spori încrederea și concentrarea elevilor:
- Dați instrucțiuni clare, simple, într-o singură sarcină. Dacă observați că copiii nu își îndeplinesc sarcinile, încercați să vorbiți cu ei în liniște.
- Copiii traumatizați se sperie adesea cu ușurință. Nu speriați intenționat un copil și nu permiteți altor copii să o facă.
- Asigurați o „zonă de stimulare redusă” în sala de clasă și permiteți accesul tuturor copiilor la aceasta doar atunci când este necesar.
- Anunțați modificările de program și analizați-le împreună cu elevii. Schimbarea este dificilă pentru mulți dintre elevii cu tulburare de atașament reactivă.
La fel ca și copiii cu dificultăți de atașament, unii copii cu antecedente de traume și abuzuri sunt atât de lipsiți de emoții încât vor urma pe oricine este amabil cu ei. Ajutați elevii cu nevoi emoționale folosind următoarele strategii:
- Învățați-i pe elevi limite adecvate în ceea ce privește propriul spațiu fizic, corpul lor, corpul lor, bunurile lor și sentimentele lor.
- Învățați abilități sociale asertive care oferă un sentiment de siguranță și de stăpânire.
- Ajutați-i să învețe că oamenii îi vor simpatiza pentru ceea ce sunt, chiar dacă spun „nu” cuiva sau dacă nu se comportă perfect.
Ajutați-i pe acești elevi să înțeleagă și să-și eticheteze stările emoționale. Adesea, singurul sentiment de care sunt conștienți este furia.
Ajutați-i să înțeleagă că alte sentimente (rănire, tristețe, frică) se află de obicei sub furie. Intrarea în contact cu aceste sentimente îi poate ajuta să își asume responsabilitatea pentru comportamentul lor. Următoarele strategii vor asigura un mediu sigur în care elevii pot învăța să facă față și să își identifice emoțiile:
- Reflectați emoțiile în fața elevilor; numiți emoția și oferiți opțiuni pentru a-l aborda. Desenul, lovirea unei perne, zdrobirea unui ziar, scrierea unui jurnal, scrisul, crearea de artă expresivă, implicarea în exerciții fizice sau sport sunt opțiuni pozitive pentru a face față sentimentelor copleșitoare.
- Oferiți elevilor un loc sigur, prestabilit, în care să meargă în siguranță, care nu va duce la pedepse atunci când sunt copleșiți de sentimente.
Copiii cu un istoric de traume și abuzuri sunt adesea foarte conștienți de nevoile celorlalți, dar nu sunt conștienți de propriile lor nevoi. Poate că sunt elevi de nota 10. Se pot concentra pe a-i ajuta pe ceilalți, în detrimentul lor, ca o modalitate de a-și evita propriile sentimente. De asemenea, este posibil să încerce să fie perfecți pentru ca nimeni să nu suspecteze că ceva nu este în regulă. Fiți atenți la acei elevi care sunt implicați în atât de multe activități încât nu au timp să se odihnească sau să se distreze.
Copiii/tinerii traumatizați pot evita să se gândească sau să își amintească ce s-a întâmplat prin consumul de alcool sau de droguri. Utilizarea substanțelor poate fi, de asemenea, o încercare de a reduce tensiunea. Acești tineri pot prezenta și alte comportamente obsesiv-compulsive, cum ar fi tulburările alimentare, dependența de exerciții fizice, comportamentul sexual compulsiv etc. Amintiți-vă că aceste comportamente sunt simptome ale problemei, nu problema în sine.
Copiii cu antecedente de traume și abuzuri pot prezenta tulburări de identitate, de memorie sau de conștiință: distanțare, amorțeală, amnezie pentru anumite evenimente (uneori văzută ca o minciună) sau faptul că sunt martori la evenimente ca și cum s-ar întâmpla în afara corpului lor (depersonalizare). Îndrumați-i cu calm pe acești elevi în legătură cu ceea ce s-a întâmplat și ajutați-i să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Copiii cu aceste simptome sunt candidați pentru servicii de sănătate mintală pe termen lung.
Copiii traumatizați se angajează uneori în comportamente de risc sau prezintă semne de automutilare sau sinucidere. Luați întotdeauna în serios semnele acestor comportamente și căutați sprijin extern.
Adesea le lipsește alimentația și stimularea socială interactivă necesare pentru o dezvoltare fizică și mentală normală. Este posibil ca fiecare dintre acești copii să fi suferit deja leziuni la nivelul creierului. Creierul lor poate fi setat încât să perceapă lumea ca pe un loc rece sau periculos. Pot avea mari dificultăți în a răspunde la manifestările de grijă ale celorlalți. Deoarece energiile creierului lor au fost concentrate pe supraviețuire și pe satisfacerea propriilor nevoi, este posibil ca acești copii să nu fi dezvoltat capacitățile fizice, cognitive, sociale și emoționale la care ne-am aștepta de la ei.
Copiii cu RAD pot fi lipsiți de empatie, pot avea un contact vizual limitat, pot fi cruzi cu frații și surorile sau cu animalele, pot avea un control slab al impulsurilor, nu au o gândire și o conștiință de cauză, pot dezvolta modele anormale de respirație sau pot fi neobișnuit de afectuoși cu străinii. Deoarece energiile creierul lor lor au fost concentrate pe supraviețuire, pe satisfacerea propriilor nevoi, este posibil ca acești copii să nu fi dezvoltat capacitățile fizice, cognitive, sociale și emoționale la care ne-am aștepta de la ei.
Copiii cu RAD au fost evaluați cu scouri semnificativ mai înalte față de cei fără RAD în ceea ce privește problemele generale de comportament, probleme sociale, retragere, plângeri somatice, anxietate/ depresie, probleme de gândire, probleme de atenție, comportament delincvent și comportament agresiv.
La evaluări clinice, copiii cu RAD au obținut scoruri mai mici la empatie, dar mai mari la automonitorizare decât copiii non-RAD, ceea ce sugerează că copiii cu RAD își pot ajusta comportamentul pentru a se prezenta pe ei înșiși într-o lumină mai acceptabilă din punct de vedere social pentru ceilalți.
Profilul psihologic al copiilor cu RAD:
| Social/Emoțional |
• Este superficial fermecător și atrăgător? • Starea de spirit expansivă poate masca stima de sine scăzută sau vinovăția? • Nu face contact vizual? • Are relații problematice cu alți copii • Se angajează în întrebări insistente sau în discuții neîncetate • Controlează tot (de obicei pentru câștig propriu). • Este sociabil sau afectuos în mod nediscriminatoriu cu străinii •Nu este afectuos în mod corespunzător cu părinții sau îngrijitorii •Este hipervigilant sau vigilent • Este nepotrivit de exigent sau lipicios? |
| Comportamental |
• Se angajează în minciuni persistente, furturi și alte comportamente
ascunse • Este distructiv pentru sine, în relații cu ceilalți sau distruge obiecte • Este crud față de animale sau față de frați și surori • Îi lipsește controlul impulsurilor? • Este distras, are o atenție redusă în condiții de stres • Acaparează mâncare sau se îndoapă • Este preocupat de foc sau sânge • |
| Dezvoltarea |
• Poate avea întârzieri de dezvoltare • Pot avea tipare anormale de vorbire • Dă vina pe alții, neagă responsabilitatea • Se vede pe sine ca victimă, raționalizează comportamentul jignitor • Îi lipsește gândirea cauză-efect? • Îi lipsește conștiința? |